Funia mi s-a desfăcut,
Din mâini, din inimă,
În sfârşit m-ai iubit.
Am descoperit
Că şi tu, inimă,
Mai mult decât aş vrea,
Îmi spui că:
Mă iubeşti.
Arhivă | ianuarie 2013
Mihai Eminescu
Ce te legeni?…
– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
Dintr-un bobocel ajunge o campie
Barbatilor le place sa strige
Animăluţele
O doamna…
O doamna mereu e eleganta.
Tristete si fericire
Tristetea:Nu sunt fericita!
Fericirea:Mereu ai fost asa!
O fetita
O fetita in rochita
Patineaza pe apita
O cabana…
O cabana se transforma intr-un hotel.
Ninge
Ninge,ninge,
Moşul vine,
Copile,copile,
Trec zile,
Mile,mile,
Poetul se simte-n mine.
Pomul de iarnă
Pomul verde împărat,
Steaua sus răsare-acum,
Globuri aurite,
Vise împlinite,
Moşul daruri are,
Poetul trage tare!
Cearta doamnelor rotunde roz
E iarnă. Două globuri se ceartă în pom:
– Eu am sclipici şi bunătate.
– Eu sunt roz şi am o mie de diamante.
– Eu arăt ca ele şi sufletul îl am atât de preţios! El îmi spune să nu ne mai certăm. Să fim ca nişte doamne rotunde roz!
– Da! Da! Da!
– La revedere, rotunjoaro.
– La revedere, rozalio.
Rondel de iarnă
Vara se stinge,
Iarna se aprinde,
Visul pătrunde
Ca prin unde.
Pomul e-mpodobit
Cu globuri strălucitoare,
C-o regină-n frunte
Ce se numeşte stea,
Ca în lumea mea.
Ninge şi cântă,
Străbate şi vântul,
S-asculte cântul
Şi eu zic cuvântul.
deeacalinescu 