Stau pe un scaun
Care scârţâie încet,
Culori prin jur se împrăştie
Şi se reped.
Dar o secundă trece
Şi am aplaudat,
Pantofi se aud neîncetat…
Sala s-a schimbat.
Lămpile se sting uşor,
Mă cuprinde un fior,
O lumină a apărut,
Prin geamuri a străbătut
Frigul de început.
Şi scaunele lin au plecat,
Spectacolul s-a încheiat.
Deea C.
Deea, îți doresc ca-n viață să fii un spectator care interacționează frumos cu tot ceea ce este în jurul lui! 🙂
Multumesc !! 🙂